6/2/12

Meménto



Uneori, pentru a fi fericit, sau macar impacat cu sine, trebuie sa ierti si sa negi evidentul. Piesa celor de la Faith No More asa ne invata cel putin...

Indiferent daca in sufletul tau este o furtuna, sentimente care vor sa dea pe afara, nu trebuie sa arati celor din jur si in niciun caz omului caruia te-a adus in respectiva stare. Poate va intui in nelinistea ochilor tai, in zambetul fortat, dar nu va stii de fapt cat insemna atitudinea lui corecta in fata ta.

Nu va intelege pentru ca va fi incapabil sa cuprinda in sufletul lui plin de angoase, plictiseli, remuscari si tristeti partial consumate, oaza de liniste si caldura pe care o emiti inspre el. Nu va recunoaste cele 2 elemente, poate pentru ca nu ii mai sunt familiare si nu le-a mai purtat asupra lui de ani buni.

Atunci cand vrei sa imbraci un om cu tot ce ai mai bun, gandeste-te bine daca merita efortul. Intuieste-i puterea de reactie si raspuns, pentru a nu trai o dezamagire care sa iti afecteze respectivul moment al reintalnirii lui.

Asigura-te daca merita sa ii faci un bine care sa nu se tranforme apoi in starea de rau pe care o vei resimti tu. Iar atunci cand tot ce am scris ai incalcat, cand vrei sa te descarci de furie ca nu ti-ai dat seama de mastile lui, zambeste cu adevarat si aminteste-ti ca totul in viata este ciclic. Nimic nu tine  la nesfarsit, iar orice fapt josnic la care asisti, este menit pentru a te trezi din visare si din asteptarile pe care uneori, asemeni unui copil, le ai...

"Most of my sweet memories were buried in the sand
The fire and the pain will now be coming to an end...
How did you get to save me from this desolate wasteland
In your eyes I see the dawn of brighter days again..." - Woodkid